Amprenta ecologică este suprafața de pe Terra necesară pentru stilul de viață al unei persoane. Această suprafață include teritoriul pentru producerea de îmbrăcăminte, alimente și energie, dar și pentru eliminarea gunoiului sau pentru eliminarea dioxidului de carbon eliberat de activitățile umane care au loc per persoană. Valorile sunt date în hectare globale pe persoană pe an și variază considerabil în funcție de regiune. Oamenii de știință Mathis Wackernagel și William Rees au dezvoltat conceptul în 1994. (www.footprintnetwork.org)
Analizele de eco-eficiență determină relația dintre atingerea țintei (cât mai puțină poluare a mediului) și utilizarea fondurilor (finanțe). O analiză de eco-eficiență oferă astfel informațiile necesare cu privire la eficiența și eficacitatea diferitelor alternative și măsuri pentru produse și servicii. În timp ce crearea unei evaluări a ciclului de viață este descrisă în detaliu în standardele ISO 14040 și 14044, nu există un standard comparabil sau un cod de conduită recunoscut la nivel internațional, fie pentru analiza eco-eficienței, fie pentru analiza costurilor ciclului de viață (a se vedea și: www.prosa.org).
SBSC se bazează pe instrumentul de management al calității Balanced Scorecard. Acesta monitorizează performanța unei entități, care se utilizează în vederea îndeplinirii de obiective strategice sau operaționale, și folosește măsuri de performanță atât financiară, cât și nefinanciară (în mod uzual, mai puțin de 25, răspândite în două sau mai multe „perspective”) pentru a evidenția zonele în care organizația nu reușește să facă ceea ce este sau era de așteptat. SBSC este un instrument extins ce include sustenabilitatea.
Odată cu analiza biodiversității, entitățile obțin o imagine de ansamblu inițială a efectelor și dependențelor diferitelor domenii ale entitățile asupra diversității biologice. O primă verificare poate ajuta la includerea subiectului biodiversității în managementul operațional (de mediu) și la luarea măsurilor adecvate.
Busola CR sprijină IMM-urile în dezvoltarea managementului responsabilității corporative și în pregătirea unui raport de sustenabilitate. Busola CR poate fi folosită și pentru a crea un raport de progres în conformitate cu cerințele Pactului Global al ONU. Aplicația online sprijină IMM-urile în implementarea CR și le însoțește în realizarea unui raport de sustenabilitate. Busola CR este susținută de programul FSE al UE. Ghidul poate fi studiat la adresa https://www.crkompass.de/en/home/.
Cetățenia corporativă descrie angajamentul social al organizațiilor dincolo de propriile activități de afaceri. În mod clasic, aceasta include donații, sponsorizări și strângeri de fonduri, dar și promovarea implicării angajaților în activități de voluntariat.
Obiectivul principal este reducerea impactului produselor și serviciilor asupra mediului și îmbunătățirea performanței lor socio-economice pe întreg ciclul de viață. Aceasta include proiectarea, extracția materiilor prime, producția, logistica, utilizarea până la eliminare sau reciclare la sfârșitul ciclului de viață. La toate nivelurile, entitățile pot contribui la dezvoltarea durabilă prin procese inovatoare, în loc să se ocupe doar de respectarea legilor și reglementărilor.
Termenul de ciclu de viață al produsului se referă la întregul proces al produsului înainte de intrarea pe piață, pe piață și până când acesta este scos de pe piață. Prin urmare, sunt incluse efectele în domeniile designului, materiilor prime, producției, transportului, utilizării și reciclării. În ceea ce privește sustenabilitatea, reciclarea în loc de eliminare ar fi în cele din urmă de dorit. În acest sens companiile de la toate nivelurile pot contribui la dezvoltarea durabilă prin procese inovatoare.
Codul Român al Sustenabilității (CRS) este un instrument de raportare transparentă a activității unei anumite companii din punct de vedere al impactului asupra dezvoltării durabile. CRS se adresează entităților care au obligația de a depune rapoarte nefinanciare/rapoarte de sustenabilitate și celor care doresc să raporteze în mod voluntar. Platforma vine în sprijinul utilizatorilor care se află în căutarea de bune practici în domeniul sustenabilității și a celor care iau decizii comerciale în funcție de importanța pe care o entitate o acordă acestui subiect.
În contextul Codului Român al Sustenabilității, comunitățile sunt înțelese ca fiind grupuri de oameni sau autorități identificate la nivel regional sau prin anumite caracteristici, cum ar fi relații juridice ori sociale. Entitățile publice sau private pot influența pozitiv sau negativ condițiile-cadru economice, sociale sau ecologice ale comunității. Contribuțiile antreprenoriale pentru comunitate pot fi taxele și impozitele plătite, angajarea sau volumul de achiziții realizate de către entități din comunitățile locale.
Raportul de sustenabilitate elaborat în baza Codului trebuie să conțină informații potrivit tuturor aspectelor din cadrul celor 20 de criterii. Conform principiului „conformitate sau explicație”, în cazul în care pentru un anumit criteriu nu sunt prezentate informații, textul inserat la criteriul respectiv trebuie să conțină o explicație a motivului pentru care nu sunt incluse date cu privire la aceste aspecte.
O definiție general acceptată a corupției este aceea de „abuz de putere în scopul obținerii unui câștig personal”. Corupția este în general înțeleasă ca referindu-se la folosirea abuzivă a unei funcții în administrația publică sau a legăturilor cu aceasta în vederea asigurării unor beneficii necuvenite pentru sine sau pentru un terț, însă definiția este aplicabilă și sectorului privat. Infracțiunile de corupție includ fapte cu caracter penal, incriminate de normele legale, precum luarea și darea de mită, traficul sau cumpărarea de influență, toate prevăzute de Codul Penal; de asemenea, o categorie specială de fapte penale în această sferă este cea a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute în Secțiunea a 3-a a Legii nr. 78/2000.
Dialogul părților interesat se referă la schimbul de opinii dintre companie și entitățile implicate în diverse activități/procese despre strategia de sustenabilitate sau despre obiectivele și proiectele de sustenabilitate și este considerat un instrument important de management al sustenabilității (vezi criteriul 9). Standardul AA1000SES (Creating and conducting inclusive sustainability-related stakeholder engagement practices) al rețelei non-profit AccountAbility oferă principii pentru a trata cu succes grupurile de părți interesate. (www.accountability.org/standards)
Diversitate reprezintă asemănările și deosebirile dintr-un grup din punct de vedere al unor caracteristici precum gen, etnie, vârstă, dizabilități, aptitudini, stil de viață, mediu cultural, orientare sexuală, religie etc.
Pentru ca o activitate care vizează unul sau mai multe dintre cele șase obiective de mediu să se califice drept sustenabilă, aceasta nu poate cauza prejudicii semnificative niciunuia dintre celelalte obiective stabilite de Regulamentul privind taxonomia. Pentru fiecare activitate, criteriile tehnice de examinare conțin praguri pentru a defini conformitatea cu principiul DNSH.
Drepturile omului se aplică în mod egal tuturor oamenilor. Ele sunt universal valabile, indivizibile și nu pot fi refuzate nimănui. Statele și entitățile de drept public și privat au obligația de a le proteja, fiind direct responsabili pentru respectarea drepturilor omului. Există diverse texte recunoscute la nivel internațional care consemnează diferitele drepturi ale omului, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale, Pactul internațional pentru drepturile civile și politice, Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.
Principalele subiecte fac referire la salariul echitabil, protecția împotriva concedierii, practicile disciplinare și de concediere transparente, precum și acordurile privind programul de lucru, concediul și concediul pentru creșterea copilului. În România, drepturile angajaților sunt foarte importante; multe dintre ele sunt stipulate prin Constituție, Codul muncii și/sau contracte colective. La nivel internațional, este de interes Declarația Organizației Internaționale a Muncii cu privire la principiile și drepturile fundamentale ale salariaților.
Due diligence se referă la o evaluare corectă, obiectivă și complexă a riscurilor cu scopul de a le identifica pe toate cele relevante, pe cât posibil înaintea oricărei decizii majore de business. După efectuarea evaluării, efectele negative care apar sau ar putea rezulta din activitățile de afaceri, produsele și serviciile unei companii în legătură cu aspectele relevante pentru sustenabilitate trebuie monitorizate și trebuie întreprinse măsuri de remediere adecvate.
În sens restrâns, eficiența resurselor se referă la creșterea productivității materiilor prime, la îmbunătățirea raportului dintre intrări („input”) și ieșiri („output”). În sens mai larg, criteriul include și opțiunea de a înlocui resursele esențiale cu, de exemplu, alternative reciclate, regenerabile sau netoxice.
Egalitatea de șanse, în context organizațional, înseamnă modul în care fiecare persoană, în toată diversitatea sa, este încurajată să își dezvolte întregul potențial astfel încât să contribuie la succesul organizației. Pentru asigurare egalității de șanse sunt necesare procese de evitare a discriminării în selecția și managementul personalului, de integrare a migranților, procese care îmbunătățesc compatibilitatea familiei și muncii, permit formarea și educația ulterioară și modelează participarea și remunerarea adecvată pentru toți în mod egal. De asemenea, procesele de sănătate și securitate în muncă trebuie adaptate în acest context, pentru a permite angajarea fără discriminare a unor persoane cu dizabilități.
EMAS (Eco-Management and Audit Scheme - Sistemul comunitar de management de mediu şi audit) este instrumentul european de management de mediu conceput pentru a sprijini organizaţiile în îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu integrând conceptul dezvoltării durabile, cunoscut și sub denumirea de eco-audit. Sistemul de management implementat este auditat cu regularitate de către un auditor extern certificat. Mai multe informații sunt disponibile online la adresele http://www.mmediu.ro/categorie/emas/121 sau https://ec.europa.eu/environment/emas/index_en.htm.
GRI este o organizație internațională independentă care ajută companiile și alte organizații să își asume responsabilitatea pentru impactul lor, oferindu-le un limbaj comun global pentru a le comunica. Codul Român al Sustenabilității include o selecție de indicatori de performanță GRI pentru raportarea sustenabilității. Mai multe informații pe www.globalreporting.org.
Termenul indicator de performanță se referă aici la instrumente de măsurare a performanței de sustenabilitate în cadrul unei companii în formă calitativă sau cantitativă. Indicatorii pot fi utilizați în controlul și managementul intern, precum și în comunicarea externă. Utilizatorii de pe piața de capital le pot folosi, de exemplu, pentru a le integra în modelele lor de analiză sau pentru a determina cifre cheie (de exemplu, emisii pe unitatea de performanță). Indicatorii de performanță selectați din GRI (a se vedea Lista de verificare) sunt utilizați în raportarea elaborată în baza Codului Român al Sustenabilității și sunt raportați împreună cu criteriile. Pot fi luați în considerare și indicatori de performanță legați de industrie sau companie. Exemple de indicatori de performanță sunt consumul de energie pe tonă de produs finit executat, consumul de hârtie per angajat sau proporția de femei în conducerea superioară.
Lanțul de aprovizionare este rețeaua formată din toți indivizii, organizațiile, resursele, activitățile și tehnologia implicate în crearea și vânzarea unui produs/serviciu. În funcție de domeniul de activitate al unei companii, lanțurile de aprovizionare pot fi ramificate și de diferite lungimi.
Lanțul valoric este succesiunea completă de activități prin care se creează sau se primesc valori sub formă de produse sau servicii și este constituit din multiple etape din ciclul de viață al acestora, inclusiv cercetare și dezvoltare, aprovizionare, producere, vânzări, precum și reciclarea și eliminarea produselor uzate. Față de lanțul de aprovizionare, lanțul valoric este, prin urmare, un termen care are o acoperire mai vastă.
Principiul materialității provine din contabilitatea anglo-americană. Acesta prevede faptul că în situațiile financiare anuale trebuie dezvăluite toate aspectele care sunt relevante deoarece, datorită amplorii lor, au un impact semnificativ asupra rezultatelor. În Codul Român al Sustenabilității, principiul materialității se aplică acelor aspecte relevante pentru management ale activităților antreprenoriale care au efecte semnificative asupra aspectelor de mediu, sociale și de guvernanță. În Codul Român al Sustenabilității, principiul materialității se aplică întregului document.
Este un instrument de analiză strategică utilizat pentru a determina problemele de sustenabilitate importante pentru o entitate și părțile interesate. Include analiza contextului intern și extern al organizației și analiza așteptărilor părților interesate. Rezultatele sunt prezentate într-o matrice: pe o axă se regăsesc rezultatele contextului organizației, iar pe cealaltă analiza așteptărilor părților interesate. Prin compararea subiectelor relevante pentru entitate și pentru părțile interesate, reies domeniile de acțiune pentru planificarea strategică.
SMART (Specific, Measurable, Achievable, Relevant, and Time-Bound) reprezintă un acronim din limba engleză, provenit din caracteristicile esențiale care trebuie avute în vedere la formularea unui obiectiv: specific, măsurabil, adecvat, realizabil și încadrat în timp.
Cele 6 obiective de mediu prevăzute de Regulamentul (UE) 2020/852 (Regulamentul privind taxonomia) sunt: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, folosirea durabilă și protecția apei și a resurselor marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării, precum și protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor. Regulamentul stabilește pașii pe care o activitate economică trebuie să îi facă pentru a aduce o contribuție substanțială sau pentru a nu aduce atingere semnificativă niciunuia dintre aceste obiective.
Cele 17 Obiective pentru Dezvoltare Durabilă sunt asumate la nivelul Organizației Națiunilor Unite prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă adoptată în 2015. ODD-urile reprezintă un apel la acțiunea urgentă a tuturor statelor într-un parteneriat global pentru un viitor sustenabil. Acestea vizează domenii diverse, de la eliminare sărăciei și foametei, îmbunătățirea sistemului educațional și de sănătate, reducerea inegalităților între țări și în interiorul acestora, creștere economică, până la acțiune privind schimbările climatice și conservarea biodiversității. (www.sustainabledevelopment.un.org/sdgs)
Este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite pentru formularea și implementarea standardelor internaționale de muncă și sociale. Agenția urmărește promovarea drepturilor omului, dreptății sociale și drepturilor referitoare la muncă recunoscute la nivel internațional. Organizația își stabilește acțiunile în baza a patru principii fundamentale: libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă, eliminarea muncii forțate, abolirea muncii copiilor, interzicerea discriminării în muncă și ocupație. (https://www.ilo.org/global/lang--en/index.htm)
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este un for interguvernamental care are ca obiect de activitate identificarea, diseminarea și evaluarea aplicării politicilor publice optime pentru asigurarea creșterii economice, prosperității și dezvoltării sustenabile în rândul statelor membre, precum și la nivel global. OCDE a formulat linii directoare pentru comportamentul sustenabil și responsabil al companiilor multinaționale. Acestea au fost negociate în cadrul unui proces de consultare cuprinzător între companii, sindicate, organizații neguvernamentale și guverne și au fost convenite prin contract între guvernele țărilor OCDE și o serie de alte țări. Cu toate asta, acestea nu sunt obligatorii pentru companii. (http://mneguidelines.oecd.org/)
Grupurile de părți interesate sunt persoane juridice/fizice sau grupuri de persoane din mediul organizației care fie au o influență asupra activității de afaceri, fie sunt în prezent sau în viitor afectate semnificativ de activitățile, produsele și/sau serviciile organizației. Acestea includ, de exemplu, parteneri de afaceri, angajați, clienți, furnizori, dar și municipalități, partide, asociații, instituții publice, organizații neguvernamentale, furnizori de servicii financiare, investitori etc. Se face o distincție între grupurile interne de persoane care acționează în interiorul organizației (de exemplu, angajați, directori, reprezentanți ai sindicatelor) și grupurile externe de părți interesate, adică grupurile de interese care acționează în afara organizației (de exemplu, vecini, asociații, mass-media, concurenți).
Protocolul privind gazele cu efect de seră (GES) dezvoltat de World Resources Institute (WRI) și World Business Council for Sustainable Development (WBCSD) stabilește cadre globale standardizate cuprinzătoare pentru a măsura și gestiona emisiile de GES din operațiunile sectorului privat/public și din lanțurile valorice și acțiunile de atenuare. În sensul Protocolului privind GES, pe lângă emisiile directe cauzate de mașini în procesul de producție sau ca urmare a călătoriilor de afaceri, emisiile ar trebui să fie prezentate, dacă este posibil, și ca urmare a utilizării energiei electrice sau de către furnizori. (www.ghgprotocol.org)
Riscul este un eveniment sau o situație cu potențial negativ care nu s-a manifestat / materializat încă; managementul riscurilor reprezintă totalitatea proceselor prin care posibilele riscuri sunt identificate, evaluate și gestionate în scopul prevenirii sau reducerii probabilității de apariție, precum și a diminuării impactului în cazul materializării acestora. Impactul riscului reprezintă consecințele (efectele) materializării riscului. Strategiile de risc prezintă abordarea generală a unei entități în privința riscurilor, incluzând atât strategiile care urmăresc diminuarea probabilității materializării riscurilor, cât și pe cele care vizează reducerea impactului în cazul manifestării riscurilor.
Standardul SA 8000 dezvoltat de organizația Social Accountability International (SAI) este un standard care măsoară performanța socială în opt domenii importante pentru responsabilitatea socială la locul de muncă și ajută la asigurarea unor condiții de muncă etice. Standardul reflectă prevederile privind munca cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului și convențiile Organizației Internaționale a Muncii și respectă, completează și sprijină legislația națională a muncii din întreaga lume. (www.sa-intl.org/sa8000)
Implementarea practică a cerințelor de transparență sporită în managementul achizițiilor prezintă provocări considerabile, deoarece atât achiziția în sine, cât și evaluarea informațiilor cu privire la ea necesită resurse considerabile. În cadrul industriei, există diverse inițiative și platforme care oferă răspunsuri online pentru întrebările furnizorilor cu privire la sustenabilitatea achizițiilor, de exemplu BSCI, E-TASC, EICC, PSCI, Achilles, EcoVadis, FFC (Fair Factories Clearinghouse), Intertek GSM, NQC, Sedex, SupplyShift etc.
Serviciile ecosistemice reprezintă beneficiile și avantajele sistemelor ecologice funcționale utilizate de oameni; acestea se împart în trei categorii: de producție (cum ar fi materialele de origine minerală, animală sau provenind de la plante, energia din surse regenerabile sau neregenerabile etc.), de reglare (de exemplu, captarea de poluanți realizată de către microorganisme, alge, plante și animale) și culturale (activități de agrement și recreere ca drumeții în parcurile naturale etc.).
Standardele dezvoltate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO) pentru sisteme de management asigură instrumentele și îndrumările necesare entităților pentru asigurarea/îndeplinirea așteptărilor părților interesate și pentru îmbunătățirea continuă a activității. Acestea se bazează pe principii care includ orientarea către client, motivația și implicarea managementului de vârf, abordarea procesuală și îmbunătățirea continua, pentru a oferi produse și servicii de un nivel calitativ cât mai ridicat în condiții de siguranță a muncii, protejare a mediului și a unei dezvoltări durabile a propriei afaceri.
Ca urmare a dezvoltării și diversificării activității companiilor și datorită globalizării, dintre toate standardele pentru sisteme de management dezvoltate de ISO, impactul cel mai mare asupra sustenabilității unei entități îl au următoarele:
ISO 9001 - Sisteme de management al calității (www.iso.org/iso-9001-quality-management.html)
ISO 14001 - Sisteme de management de mediu ( www.iso.org/iso-14001-environmental-management.html)
ISO 37001 - Sisteme de management anti-mită (https://www.iso.org/iso-37001-anti-bribery-management.html)
ISO 45001 - Sisteme de management al sănătății și securității în muncă (https://www.iso.org/iso-45001-occupational-health-and-safety.html)
ISO 50001 - Sisteme de management al energiei (www.iso.org/iso-50001-energy-management.html)
ISO 26000 - Linii directoare privind responsabilitatea socială (www.iso.org/iso-26000-social-responsibility.html)
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 stabilește cadrul național pentru susținerea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și implementarea setului de 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). Aceasta susține dezvoltarea României pe trei piloni principali, respectiv economic, social și de mediu. Strategia este orientată către cetățean și se centrează pe inovație, optimism, reziliență și încrederea că statul servește nevoile fiecărui cetățean, într-un mod echitabil, eficient și într-un mediu curat, în mod echilibrat și integrat.
Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 a fost adoptată prin H.G. nr. 877/2018.(http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2020/10/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Romaniei-2030_002.pdf)
Sustenabilitatea sau dezvoltarea durabilă este definită în Raportul Brundtland ca fiind acea dezvoltare ce răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Premisa este că resursele sunt finite și, prin urmare, ar trebui folosite în mod responsabil pentru a se asigura că sunt suficiente pentru generațiile viitoare, fără a scădea calitatea vieții actuale.
Din punct de vedere ecologic, sustenabilitatea vizează utilizarea prezentă a resurselor de mediu într-o manieră judicioasă, fără a afecta disponibilitatea acestora ori calitatea mediului în viitor.
Din punct de vedere economic, punctele cheie ale sustenabilității sunt reprezentante de creșterea productivității, adică sporirea cantitativă/calitativă a bunurilor și serviciilor obținute fără a crește consumul de resurse.
Din punct de vedere social, sustenabilitatea presupune că procesele, sistemele, structurile și relațiile susțin în mod activ capacitatea generațiilor actuale și viitoare de a crea comunități sănătoase și viabile. Comunitățile sustenabile din punct de vedere social sunt echitabile, diverse, conectate și democratice și oferă o bună calitate a vieții.
Această pagină web este cofinanțată din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro
Conținutul acestei pagini web nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene. Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor paginii web.
